Oprea Carabulea despre Ilie Carabulea: ,,Tatal meu a fost un om mereu cu harta în mână, explorând teritorii necunoscute”

Ma gândesc cu drag la copilăria mea, la familia noastră și bineînțeles la tatăl meu. Ilie Carabulea este un om foarte puternic și, acum, realizez ce șansă extraordinară am avut, să am un așa exemplu în viața personală.

Munca l-a definit dintotdeauna. La birou se afla de dimineața până seara, chiar și în weekend-uri. De multe ori, afacerile îl solicitau chiar și în străinătate. L-am perceput ca fiind un om mereu cu harta în mână, în căutare de locuri noi, de țări noi, explorând teritorii necunoscute, pentru a înființa agenții de transport și în afara țării. Cred că acesta este unul dintre motivele principale pentru care a avut atât de mult succes în business, pentru că a fost primul în acest sector. Îmi amintesc că de mici, atât eu, cât și fratele meu, ne petreceam destul de mult timp la el la serviciu. Ne ducea mama, pe strada Tractorului, la sediul Atlassib, iar noi, copii fiind, eram foarte curioși. Intram în atelier, ne uitam la camioane, la autocare, cuprinși de o mare fascinație. Iar în anul in care am împlinit 14 ani, a zis el, odată, în glumă: ,,Ce tot faceți, măi, voi în vacanța de vară? Ia veniți la atelier, să vedeți și voi cum e!”. Nouă ni s-a părut amuzant atunci, chiar distractiv. În vara următoare, s-a petrecut la fel. Intrasem deja în câmpul muncii!
Am încheiat contract conform legilor în vigoare de atunci, pentru că noi nu eram încă majori, și, încet-încet, în vacanțe, am început să lucrăm efectiv la firmă. Am început de la zero, de la munca de mecanic, și am „avansat” pana am devenit șef de echipă. Lucram cot la cot cu angajații. Nu conta că noi eram fiii patronului! În acest mod, l-am putut cunoaște și altfel pe tatăl meu: cât de ambițios și de muncitor este, i-am observat seriozitatea în tot ceea ce face, modul corect și responsabil în care se poartă cu angajații. Cu noi a avut, zic eu, o metodă foarte eficientă de a ne învăța anumite lucruri,
care ulterior, s-a dovedit a fi una benefică. Metaforic vorbind, te „arunca” în apă și dacă învățai să înoți, bine, dacă nu, te înecai. Îmi aduc aminte că ne îndruma să lucrăm o perioadă într-un anumit departament din firmă, lângă omul de pe postul respectiv, ca să învățăm. Apoi, când pleca angajatul în concediu, preluam tot. Era un volum foarte mare de muncă. Și trebuia să te descurci!

Întotdeauna am considerat că a reușit să dezvolte afaceri în atât de multe domenii, de la transporturi la agricultură, și chiar în domeniul bancar, pentru că este un om căruia i-a plăcut să investească, un om cu multă viziune. N-am cunoscut om care sa își iubească mai mult țara, și să își dorească atât de mult să dezvolte afaceri românești, pentru români. De aceea și-a și dorit atât de mult ca Banca Comercială Carpatica și intreg grupul financiar să aiba capital 100% românesc.

Cu toate astea, în ciuda a tot ceea ce a reușit sa realizeze în viață, mereu a fost modest. Noi, ca familie, deși poate pare greu de crezut din exterior, am avut o viață echilibrată. În copilărie, am avut parte de câteva vacanțe, dar destul de puține. Era mereu ceva de făcut, de învățat, de muncit. Și îmi amintesc o întâmplare care spune multe despre omul Ilie, cred eu. Când se construia pe strada Tractorului sediul mare al firmei de acum, mama m-a dus în vizită la tatăl meu, la serviciu. Am intrat în curte, ne-am dus în birou, nu l-am găsit, apoi l-am căutat prin toată curtea, nu era nici acolo. L-am descoperit într-un târziu în șantierul unde se construia noua clădire, într-un șanț unde săpa cu târnăcopul, ca să le arate muncitorilor cum se face acest lucru. Pentru că mereu i-a învățat pe cei din jur prin puterea exemplului, și nu s-a dat niciodată înapoi de la muncă, fie ea și muncă fizică.

E drept că uneori poate fi destul de ferm, poate chiar ușor încăpățânat, dar este extrem de loial și corect, ceea ce l-a ajutat să fie ceea ce este astăzi și i-a adus respectul celor din jurul lui. Tatăl meu a fost un adevărat deschizator de drumuri, cu o mentalitate mult înaintea vremurilor, și cu siguranță e un exemplu de urmat nu doar pentru noi, copiii lui.