Ilie-Tudor Carabulea: „Tatăl meu a fost întotdeauna foarte sigur și stăpân pe deciziile lui”

Muncă și implicare
Recunosc că mi se pune adesea întrebarea: cum este să fii fiul lui Ilie Carabulea? Răspunsul meu întotdeauna este că nu e nici foarte ușor, dar nici foarte greu. Eu și fratele meu am avut o copilărie normală, cu o viață obișnuită, ca în orice familie de români, de altfel. De creșterea noastră s-a ocupat, în mod special, mama. Dar ne bucuram și de vacanțe de familie sau weekenduri prelungite. Poate nu au fost foarte multe, însă îmi amintesc cu drag de ele. Era timpul nostru împreună! Și o tradiție foarte frumoasă pe care o păstrăm și astăzi este prânzul în familie, în fiecare duminică, la ora 14. Poate singurul lucru care a făcut o diferență intre copilaria noastră, și experiența altor copii, a fost munca. Am cunoscut noțiunea de muncă de la o vârstă mai fragedă, față de alți copii. Pentru mine, primul contact cu activitatea tatălui meu a fost la 11 ani. Veneam împreună cu fratele meu la atelierul de mecanic al tatălui nostru și la început ne uitam cu o curiozitate specifică vârstei la operațiunile de mentenanță la autocare și la camioane. Nu cred că înțelegeam noi foarte multe atunci despre ce este vorba, cel puțin eu, pentru că eram mai mic, dar acum, privind în urmă cu nostalgie chiar după acele vremuri, îmi dau seama că au contat în parcursul meu profesional. A fost practic primul meu contact cu ceea ce aveam să urmez în viață. Apoi, încet-încet, am început să lucrăm cu acte în regulă, și totul a luat un curs firesc pentru noi. În timpul studiilor, mergeam la școală, în timpul liber munceam. Am început cu partea de mecanică și am continuat cu acest domeniu, urmând ulterior studii de specialitate, respectiv inginerie auto.

Ce am avut de învățat de la tatăl meu? Totul, aș putea să spun. În primul rând, ca e important sa fii harnic, pentru că el este un om foarte muncitor, și niciodată nu s-a dat în lături de la nicio activitate. Pentru el, orice muncă este nobilă, atâta vreme cât este realizată corect, în mod profesionist și asumat. Nu cred că pentru el există cuvântul nu, atunci când este vorba de a construi ceva. Implicarea este un alt aspect pe care l-am învățat de la el. Să faci cu drag ceea ce faci, și sa te implici dincolo de cele 8 ore standard. Ca om de afaceri, având în vedere ce realizări majore a avut, înseamnă că „rețeta” lui a fost bună. Crearea de noi oportunități în domenii diferite, accesarea de fonduri europene, atragerea de investitori străini pentru a promova România în afara granițelor țării, din punctul meu de vedere, au fost atuurile lui ca antreprenor. Nu l-am văzut sa ezite niciodată, întotdeauna a fost foarte sigur și stăpân pe el și deciziile lui. Iar ce a gândit sau ce a conceput el la un anumit moment, va continua sa dainuiasca și să fie aplicabil încă mulți ani de acum incolo.