Nu e ușor să vorbești despre tine însuți. Să te prezinți ,,lumii” așa cum ești tu de fapt, dincolo de părerea generală. Voi începe simplu! Sunt un băiat de la țară, un copil care s-a ambiționat să învețe carte, pentru a croi o viață mult mai bună pentru el și familia lui.

Am crescut în cel mai frumos loc din Sibiu. Un sat autentic de munte, încărcat din plin de istorie și mister, aflat la 25 de kilometri de oraș, denumit în trecut Cacova sau Cacova Sibiului. Liniștea de pe ulițe și simplitatea oamenilor mi-au rămas în inimă. Azi poartă numele de Fântânele, un nume cât se poate de sugestiv, deoarece are cel puțin 15 fântâni așezate pe marginea drumurilor. Noi am fost cinci frați. De la o vârstă destul de fragedă, am rămas fără mamă. Acest lucru cred că ne-a unit și mai mult. Frații cei mari ne-au ajutat până la sacrificiu chiar, pe noi, cei mici, ca să putem merge la școală, pentru a ajunge ,,cineva” în viață. Așa am ajuns să fac liceul la oraș. În perioada 1961-1965, am studiat la  Liceul ,,Gheorghe Lazăr”. Apoi au urmat anii de studenție, la Facultatea de Autovehicule Rutiere în cadrul Institutului Politehnic Brașov, între anii 1965-1970.

,,Eu și Marina am împins mereu la aceeași barcă”

Majoritatea oamenilor mă cunosc mai mult din perspectiva omului de afaceri sau ca pe ,,patronul de la Atlassib”. Eu sunt o persoană mai discretă în ceea ce privește viața personală. Familia însă a fost și este mereu pe primul loc pentru mine. Suportul cel mai mare exact de aici a și venit, în special din partea soției mele, Marina. Ea, la rândul ei, a făcut sacrificii enorme pentru mine și pentru noi, ca familie. Este, la baza, cadru medical, dar în momentul în care Dumnezeu ne-a binecuvântat cu cei doi fii ai noștri, a ales sa renunțe la serviciu și să se dedice creșterii și educației lor. Pot spune cu mândrie că a excelat atât ca mama, cât și ca soție. Eu eram foarte mult pe drumuri în acea perioadă. Ea avea grijă de casă, de copii și de mine. A fost o mână de fier! Este o femeie foarte frumoasă, caldă, mereu veselă și cu zâmbetul pe buze, cu un caracter bun și foarte puternic. Ne-am completat reciproc. Eu și Marina am împins mereu la aceeași barcă. Și ne-am dorit foarte mult să avem copii, să întemeiem o familie. Băiatul nostru cel mare, Oprea, a venit după ani de sacrificii și tratamente medicale. A primit numele fratelui meu cel mare, în semn de respect pentru tot ce a făcut el pentru mine și familia noastră. Iar al doilea băiat al nostru, Tudor-Ilie, îmi poartă numele și sunt tare mândru de asta. M-am bucurat că fiii mei îmi calcă pe urme. Sunt partenerii mei de nădejde acum! Sunt niște copii exceptionali, cu bun simț și respect, și sunt convins ca ma vor întrece. Sper doar ca bunul Dumnezeu să ne dea cât mai mulți ani, și sa fim sanatosi, ca sa ii putem vedea cum se dezvolta, și ce realizări extraordinare vor avea în viața.